Olarul – Jenică Castan
În comuna Dumeşti, a fost un singur olar, Jenică Castan, locuitor al satului Dumeștii Vechi. A învățat meserie de la tatăl său încă de pe când avea șapte ani. Ulterior, s-a perfecționat și talentul i-a fost recunoscut de mulți etnografi, care i-au oferit numeroase premii în urma diferitelor concursuri.
Meșterul Castan de la Dumeștii Vechi era un „maestru al formelor, îndeosebi ale celor monumentale pe care le realiza cu nedisimulată mândrie, stârnind admirația confraților săi”. El era cel care a avut „meritul de a fi rechemat din amintirea bătrânilor motivele țărănești ale perceperii universului: meandrul, călița ocolită cu sori, creanga brăduțului, aripa hultanului, pana, ochiul de iepure, șarpele, degetuțele, florile câmpului etc”. Culorile folosite sunt „aceleași pe care le-au închipuit generații de olari moldoveni din părțile Vasluiului: siena arsă, ocru, verde luminos, alb translucid și albastru-cobalt”. (Lucian-Valeriu LEFTER, Sergiu ȘTEFĂNESCU, Silviu VĂCARU, Dumeștii Vasluiului, Editura Panfilius, Iași, 2006)
(1942-2002)
Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” – colțul dedicat olarului Jenică Castan
„La capătul unei veri capricioase bântuită de secetă, furtuni nimicitoare și ploi interminabile, care împovărează sufletele oamenilor, inima lui Jenică Castan a încetat să mai bată. S-a stins odată cu frunzele aurii de toamnă. S-a stins olarul cel mai vestit din zona Moldovei, luând cu el taina dialogului cu ascunsele puteri ale argilei și ale focului”.
