Ajunul Anului Nou
În comuna Dumești, este o tradiție căreia nu i se mai poate preciza originea, căci ne-am născut cu ea, am crescut bucurându-ne de ea și mulți, foarte mulți dintre săteni – copii și adulți – speră că va dăinui. An de an, cu noaptea în cap, minunata zarvă făcută de Alaiurile Caprei din comună îi adună pe toți ai satului, la Primărie. În fața autorităților și a sătenilor, alaiurile se întrec în măiestrie, căci nu a fost niciodată doar unul, ci măcar două: unul din Dumești, altul din Valea Mare și, nu cu mult timp în urmă, avea alai și satul Dumeștii Vechi. Zgomotul tălăngilor, al zurgălăilor, pocnetul din bici fac să răsune întreaga comună și copiii se bucură de așa minunat spectacol, deși câte o mamă mai rupe câte un „firicel” din „haina” Caprei și-l bagă-n sân pruncului ca să nu rămână speriat de vreun mascat. Din totdeauna, mascații au fost fioroși, gălăgioși, dar cu cât mai fioroși, cu atât mai tare sunt apreciați și cu niciun chip nu și-ar fi dat masca de pe față, căci rușine ar fi fost să fie recunoscuți.
După ce alaiurile își termină reprezentația în fața autorităților, primesc autorizația de a ura prin sat din poartă în poartă. Se umplu zările de zarva lor, oamenii îi primesc cu drag și îi omenesc cu drag, fiecare cu ce poate: vin, țuică, cozonac sau plăcintă, alții umblă și pe la cele afumături sau pe la ceaunul cu tochitură și, desigur, comorașii primesc și câte o sumă de bani, căci fanfarele se plătesc din banii adunați.
Cu satul primenit de-atâta zbucium, toți speră că duhurile rele se vor fi îngrozit și că se vor duce deodată cu Anul Vechi și că An Nou mai bun va veni aducător de sănătate și belșug. Niciun alt obicei al satului nu este mai iubit ca Alaiul Caprei.