Ocupații
În comuna Dumești, oamenii locului, harnici și buni gospodari, au iubit mereu pământul de ale cărui legi se simt încă legați, căci după felul cum se perindă zilele mai reci sau mai calde de-a lungul anului țăranul știe a-și face treburile de peste an.
Astfel, când porumbarii sunt în floare țăranul știe că este vremea de pus „păpușoii”, după cum spunea bunicul meu, Neculai Ciobanu. Tot bunicul ar fi spus că nu e totuși vremea de pus porumbul dacă, din cauza răcelii primăvăratice a gliei, nu ar fi putut sta așezat pe brazdă, căci „pământul trebuie să țină de cald ca să crească păpușoiul”.
Cu pământul arat din toamnă, oamenii satului așteaptă, an de an, primăvara ca semințele pe care le vor semăna la timp potrivit să le aducă, cu voia lui Dumnezeu, rod bun.
Foto: Marinela Stegaru (2016)
Porumbul, floarea-soarelui, dar, mai cu seamă, grâul (semănat de toamna) sunt culturile care au hrănit de-a lungul anilor atât oamenii, cât și animalele.
Creșterea animalelor era o altă ocupație specifică satului. Aproape nu era poartă pe care în zorii zilei să nu iasă un om al casei care ducea la pășune vaca. Mulți au avut și oi, capre, iarna ținute pe lângă casă, iar vara date la stâne. Caii și boii erau folosiți pentru a ara pământul, pentru a semăna, pentru a căra lemnele din pădure, pentru deplasările la târg și pentru alte treburi, fiecare cu nevoia lui. Nu exista Crăciun fără ca porcul din curte să nu umple masa și mirosul afumăturilor umplea satul. Acele vremuri par a fi apus, căci nu prea mai cresc oamenii animale, motivele fiind diverse.
Fiind multe animale în sat, hrana animalelor pentru iarnă era extrem de importantă, așa că de la prima coasă din iunie și până la ultima carele și căruțele cărau fânul parfumat spre a fi clădit în curțile încăpătoare.
Oamenii locului au îndrăgit a se ocupa și de albine. Prisăci vestite au fost de-a lungul anilor și încă mai sunt.
Viticultura a avut și mai are încă un rol însemnat, căci vinul este prezent mereu în viața omului de la țară: bucatele merg mai bine cu un pahar de vin la munca pe ogor, la sărbători închină un pahar de vin, asemenea la cumătrie, nuntă sau înmormântare.
Legumele ocupă și ele un loc însemnat. Sunt cultivate în solarii sau în aer liber și gospodinele fac felurite conserve pentru iarnă.
Femeile știu a face gemuri și dulcețuri aromate din fructele pomilor care sunt nelipsiți de la orice curte.
Când pământul este iubit și muncit cu responsabilitate, și omul, și animalele nu au a duce lipsă de nimic, iar unde omu-i bun și gospodar, Dumnezeu vede și vin ploile la timp, astfel meleagurile dumeștene fiind parcă un colțișor rupt din Rai cu dealuri mănoase, cu șesuri rodnice și ape care par dătătoare de speranță.
Foto: Daniela Popovici (2014)