Meșteșuguri populare între ieri și azi în Dumești
Înainte vreme, oriunde mergeai pe-o uliță a satului era un meșter la care oamenii satului apelau cu încredere, în funcție de anotimp sau de nevoi. Și ca în proverb: „ Bunul gospodar își face vara sanie și iarna car.”, așa și dumeștenii roiau prin sat pe la dogari, rotari, tâmplari, fierari, olar, fiecare cu nevoia lui.
În Dumești, nu foarte departe de moară, când aveau trebuință de un fierar, Vasile Băbușanu, meșter iscusit, aprindea focul și foalele se și auzeau, iar obiectul dorit cât ai clipi prindea formă. Din mâinile lui au ieșit multe obiecte: topoare, sape, potcoave și câte, și mai câte. Au trecut ceva ani de când s-a stins nenea Vasile Băbușanu, cum îl știau toți ai satului, și, din păcate, atelierul lui asemenea.
Mulți au fost cei care au făcut o ușă sau o fereastră, o căruță sau un butoi, roți pentru câte-un car, căruță sau vreo sanie cu care să răzbată prin nămeții care înainte vreme înghițeau ulițele satului. Copiii satului nu-i mai știu acum, unii sunt oale și ulcele, alții își trăiesc bătrânețile cu regretul că tinerii au plecat din sat și nu au avut cui lăsa meșteșugul pe care l-au deprins din tată-n fiu, iar cei care mai sunt cumpără lucruri de-a gata, de la oraș. Pe buzele oamenilor din Dumești, des se auzeau nume ca:
- Jenică Castan – olar;
- Constantin Grapă – dogar (butoaie), tâmplar (uși, ferestre, dușumele), în Dumești;
- Lăzăreac, rotar, pe Grind, în Valea Mare;
- Vasile Bucur – dulgher, tâmplar (Dumeștii Vechi);
- Vasile Pânzaru – tâmplar și fierar (Dumești);
- Alexandru Humă– fierar (Dumeștii Vechi);
- Mihai Butnaru – fierar și potcovar (Dumești);
- Constantin Marmaliuc – tâmplar (Dumești);
- Eugen Olărașu – sobar, fierar (Dumești).
Dacă bărbații se ocupau cu meșteșuguri care modelau lemnul, fierul ori lutul, femeile torceau, țeseau, coseau, împleteau și așa trupurile, și casele erau gătite cu straie alese și satul își ducea traiul cu zile mai bune, ori mai rele, după voia lui Dumnezeu.
